Activități casnice nenumărate, discuție deloc productivă cu șeful, plimbat copiii în parc, când, într-o clipă...ultima picătură s-a contopit cu întregul conținut al paharului, generând reacții biochimice în cascadă.
Răbdarea, limita „suportabilității”, limita disponibilității mele emoționale, a fost întinsă peste elasticitatea legal admisă... și am făcut „poc”.
Tu, copil vulnerabil și „la-ndemână” ai devenit perna "ideală" pentru dezamorsare. Ai asistat cum sângele îmi clocotea în vene și fără să eziți...m-ai luat în brațe și m-ai ținut strâns, ca și cum ai vrut să preiei tot „curentul electric” și să-l risipești, numaidecât, în pământ.
photo: istockphoto.com