Dragul meu bebeluș,
tare aș vrea să îți alin durerea! Toată noaptea te-am vegheat, să-ți fie bine. Conștiincioasă ți-am administrat medicamentele necesare, însă, ai continuat să fi agitat și să nu îți găsești locul. Aparent dințișorii de lapte vor să străpungă gingiuța și acest proces tare te mai necăjește.
Cu toate că oboseala și îngrijorarea încep să se anunțe pe corpul meu, eu insist să mai aștepte, până ce puiul meu, suferind, va adormi. Am ales să te țin în brațe, să te legăn minute în șir, epuizată, m-am așezat pe canapea, iar tu ți-ai făcut loc pe pieptul meu. Am început să te mângâi, ușor, pe spate și să îți cânt, exact cum făceam pe când încă erai în burtică. Știu că pentru tine calitățile mele vocale, deficitare de altfel, nu contează, pentru că sunt alinarea, de care ai mare nevoie. Și mai știu că înțelegi fiecare cuvânt, suspin sau chiar sclipire din ochii mei, iar zâmbetul tău aprobator, îmi dă putere să rămân „odihnită”, focusată și împlinită.
Și...ce să vezi, te-ai liniștit, ca prin minune, iar la scurt timp, ai adormit, în brațele mamei.
Îți mulțumesc! Noapte bună!
mama
“Cel mai bine este în brațele mamei”