Dragă prietenă,
mă frământă de ceva vreme un subiect oarecum delicat și anume bullying-ul, intimidarea, hărțuirea sau abuzul după gravitatea impactului asupra celui vizat. Nu de puține ori, trecând pe lângă o școală ne-a fost dat să vedem o formă mai mult sau mai puțin accentuată a “hârjonelii” între copii de vârste apropiate. De regulă, e modul lor de a stabili pseudo-ierarhi pe termen scurt sau mediu, în funcție de “răspunsul victimei”. Filmul “Karate Kid”, 2010, aduce în discuție acest subiect, Jaden Smith interpretând rolul unui copil ajuns într-o țară străină, ce se confruntă cu primirea “rece” a noilor colegi.
Noi ca și părinți ce rol avem în astfel de situații? “Fini” observatori sau mediatori atunci când eventualul conflict ne este adus la cunoștință (deși uneori poate fi destul de târziu)? Cum putem preveni sau atenua efectele “hărțuirii”? Știm cu adevărat să îi ajutăm pe copiii noștri?
Părinții tip “călău” fac acest lucru conștient? Adesea copiii sunt apostrofați cu fraze de genul: “nu ești bun/bună de nimic”, “te ți doar de prostii”, “ești un papă-lapte, nu te mai smiorcăi atât”, “eu îți fac toate poftele, iar tu îți bați joc de munca mea”. Dependent de frecvența cu care acel copil aude aceste cuvinte și prea puțin aprecierea, există posibilitatea ca acesta să se identifice, în timp, cu un astfel de comportament, să se îndoiască de propriile-i capacități, devenind un viitor adult anxios.
Realitatea pe care o trăiește un copil este cea la care acesta se raportează ca fiind ”normalul”. Îți recomand să răsfoiești cartea “Copiii învață ceea ce trăiesc”, Dorothy Law Nolte, Rachel Harris.
Bullying, gaslighting sunt subiecte de interes, nu ezita să îmi trimiți recomandările tale referitor la cum am putea să le facem față.
Te îmbrățișez cu dor!
Odette
photo pinterest.com
“Spune NU la bullying, NU gaslight !”